Ediţia 1952 a Paris – Roubaix, “regina clasicelor”, a rămas cunoscută ca fiind una dintre cele mai memorabile curse ale istoriei ciclismului. Doi dintre cei mai mari rutieri ai tuturor timpurilor şi-au dat întâlnire într-un spectacol unic de voinţă, luptă, putere, bucurie şi dezamăgire, totul pentru o filă de istorie ce nu va putea fi niciodată uitată.
La startul ediţiei 1952 (a 50-a), Fausto Coppi căuta a doua victorie în Paris – Roubaix, după cea din 1950, în timp ce Rik Van Steenbergen (foto) îşi dorea o revanşă după un Tur al Flandrei dezastruos, ce se desfăşurase cu o săptămână înainte. Cursa a avut încă din start un ritm extrem de ridicat, dar în ciuda tuturor atacurilor, cu 80 de kilometri înaintea sosirii, niciun ciclist nu reuşise să se distanţeze de pluton. Alţi 20 de kilometri de linişte, dar Fausto Coppi pare a se plictisi şi declanşează un atact ce părea decisiv. Rik Van Steenbergen nu are forţa de a răspunde şi era din nou pe marginea prăpastiei.
Spectrul unui nou eşec, trezeşte însă în rutierul belgian un orgoliu ce îi va da aripi, la propriu. Pavajul nu îi mai era adversar, ci îi devenea aliat. Cu cât drumul era mai denivelat, cu atât viteza lui Rik creştea. În faţă însă, nici Coppi nu stătea. Se debarasează de colegii de evadare, iar cu mai puţin de 20 de kilometri până la sosire rămâne singur, dar şi cu 50 de secunde în faţa belgianului. Rik Van Steenbergen îşi continuă însă “zborul” şi îl ajunge pe legendarul ciclist italian. Era clar că devenea mare favorit, dacă la intrarea pe velodrom cei doi erau împreună. Coppi ştia acest lucru şi începe ofensiva. Atacuri peste atacuri, dar Van Steenbergen rezistă. Pentru Coppi rămăsese o singură şansă.
Sectorul Hem era ultima porţiune unde “Il Campionissimo” putea face diferenţa. Şi nu a stat pe gânduri. Într-o uşoară căţărare, Coppi accelerează, dar Van Steenbergen reuşeşte să se “agaţe” de roata italianului şi să ajungă împreună cu aceasta până la intrarea pe velodrom. Aici, vine rândul belgianului să atace, iar victoria a fost doar o chestiune de secunde.
O cursă se încheia, dar ecourile acesteia vor dăinui peste ani. “Dacă pe Hem, Coppi ar mai fi atacat o singură dată, nu aş mai fi rezistat”, avea să se destăinuie la final Rik Van Steenbergen. Nici Coppi nu va uita prea uşor momentul, peste ani exprimându-şi, într-un cerc restrâns, regretul pentru faptul că nu a încercat să îşi mărească avansul de 50 de secunde pe care îl avea cu 20 de kilometri înaintea finalului.
Imagini de colecţie din Paris – Roubaix 1952 puteţi viziona mai jos.