Naţionala de ciclism pe velodrom a României, formată din Norbert Szabo, Marius Petrache, Daniel Crista, Valentin Pleșea și Alexandru Ciocan, va lua startul astăzi, 18 octombrie, la Campionatele Europene de Pistă, care se vor desfăşura la Berlin. Sportivii noştri vor lupta astăzi în calificările probei de urmărire pe echipe, urmând ca în zilele următoare să se alinieze la startul celorlalte curse, mai puţin Madison şi Stayer. Surpriza din delegaţia României este Alex Ciocan, multiplu campion naţional pe velodrom, care va reveni astfel în competiţii de acest nivel după mai mulţi ani de pauză. Înaintea Campionatelor Europene, Alex Ciocan a oferit un interviu pentru www.ireporter.ro.
– Alex, cum te-ai decis să revii în concursuri tocmai pe velodrom?
– Nu se poate spune că am revenit tocmai pe velodrom. Acum mi s-a propus şi am simţit că pot ajuta echipa cu mai mult decât a da repede din picioare. Toate persoanele care vor merge la Berlin merită toată stima, toţi cei prezenţi luptându-se cu sistemul în ultimii ani. Adică au refuzat să plece capul.
– Ai un obiectiv anume stabilit pentru Berlin?
– Chestia asta cu obiectivul este puţin ilară. Noi suntem cam la graniţa penibilului, mai ales eu. De ce? Pentru că aici sunt oameni care ştiu exact înseamnă o probă de velodrom. Sunt echipe închegate şi sportivi specializaţi. Noi am fost aleşi după criterii de genul “cei care încă mai erau în formă în octombrie”, “cei care aveau biciclete”, “cei care aveau cât de cât experienţă”. Aşa se încearcă formarea unei echipe. Dacă vom compara rezultatele obţinute cu ceea ce se vehiculează la noi în ţară, vom fi surprinşi de cât de buni suntem. Dacă ne vom compara cu celelalte ţări, vom fi surprinşi de cât de slabi suntem. Eu că cred că în primul rând trebuie să ne dăm seama cu ce se “mănânca” velodromul actual. Picioare avem, sportivi talentaţi avem, chiar dacă sunt puţini. Noi însa abia acum descoperim Atlantida. Obiectivele noastre ar fi, la probele cronometrate, să depăşim recordurile naţionale, stabilite cu mult timp în urmă, iar la probele în pluton să venim în prima jumătate… cu puţin noroc. Important este însă că s-a născut un val, atât mediatic, cât şi printre noi, sportivii. Val care, cu puţină silinţă, va putea lua într-un final dimensiunea unui tsunami.
– Care este proba ta favorită, pe velodrom?
– Personal îmi place foarte mult proba de urmărire pe echipe şi adiţiunea de puncte. La prima sigur voi participa, la cea de- a doua nu ştiu încă. Va trebui să ne împărţim foarte bine aceste probe pentru a nu ne sufoca şi a da randamentul maxim de care suntem noi capabili. Urmărirea pe echipe este o probă superbă, dar doar atunci cand ai o echipă omogenă. Noi mai avem de lucru. La vitezele de aici se schimbă total socoteala. Schimburile noastre de la trenă, pe care le făceam la Dinamo, sunt de domeniul trecutului. Ca exemplu: am mers cu un minut mai rapid pe 4 kilometri, cam în aceeaşi zonă de efort. Doar din faptul că am rulat într-un velodrom acoperit şi pe o suprafaţă impecabilă. Ca o paranteză, acum doua luni, aici, la Berlin, a fost schimbat complet parchetul. Este un proiect pe patru ani, cu mai multe Cupe Mondiale, Campionate Mondiale, iar acest Campionat European este începutul de drum.
– Cât de greu ţi-a fost să te pregăteşti pentru această competiţie, având în vedere lipsa bazei materiale din România?
– Greu???? Acum o lună ieşeam vicecampion naţional la Half IronMan şi alergam 21 de kilometri. Acum, pe bicicletă, trebuie să dau randament maxim pe 750 de metri şi 4 kilometri. Sunt eforturi poziţionate în colţuri diferite ale lumii (râde). Însă, de acum două săptămâni, când am fost anunţat, am făcut cam tot ce se putea. Am un prieten, George Porumb, care nu numai că mi-a împrumutat întregul său echipament de concurs (roţi, ghidoane, cască), dar şi-a rupt ore preţioase din programul său pentru a ieşi cu mine la antrenament. Doar noi doi. El pe o bicicletă electrica (ce poate ajunge la 70-80km/h), eu în spate, încercând rapoarte, poziţii şi cadenţe. Sunt convins că dacă mai aveam o lună la dispoziţie (nu numai eu), am fi fost mult mai bine. Să vedem ce va ieşi. Pe mine personal mă bucură că în sfârşit se mişcă nişte rotiţe în sistem şi echipa naţională ajunge la mai multe competiţii, dar aş vrea să-i rog pe toţi cei în măsură să ia decizii, să încerce să se hotărască puţin mai repede. Să se ştie cu câteva luni înainte că urmează o competiţie “atipică” şi că sportivii trebuie s-o ia în calcul în pregătirea lor. E simplu, doar să se vrea.
Programul transmisiunilor de la Campionatele Europene de Pistă îl puteţi consulta aici.
