Adi Marcu a adus României cea mai strălucitoare medalie la Campionatele Balcanice de ciclism pe şosea, rezervate cadeţilor şi juniorilor, de la Deva. Tânărul ciclist de la Zărneşti a obţinut locul 2 în proba de fond a cadeţilor, fiind foarte aproape de a câştiga cursa. De altfel, Adi Marcu şi turcul Tahir Bugra Yigit, câştigătorul cursei, au sosit în acelaşi timp, cu 13 secunde în faţa următorilor clasaţi. Campion naţional atât la contratimp, cât şi la fond, Adi Marcu a dezvăluit pentru www.ireporter.ro cum a trăit cursa de la Deva.
Foto: Melania Iscru
5
medalii au câştigat tinerii tricolori la Deva: Adi Marcu – argint la fond cadeţi, Denis Vulcan – bronz la fond juniori, Valentin Vasiloiu – bronz la contratimp juniori, Karina Kubat – bronz la fond junioare şi Andreea Matei Bobârnac – bronz la fond cadete
– Cum a fost cursa de fond de la Campionatele Balcanice, unde ai câştigat medalia de argint?
– A fost o cursă destul de dificilă, mai ales pe căţărări. Adversarii mei au atacat în permanenţă, iar eu eram singurul ciclist din România şi eram obligat să răspund. În zonele de plat nu am avut niciun fel de problemă, iar pe coborâre am condus mereu plutonul şi am mers chiar şi cu 87 de kilometri pe oră. Mă bucur că am câştigat medalia de argint, adaug în CV-ul meu o performanţă importantă.
– Care a fost cel mai dificil moment al cursei?
– Momentele cele mai grele au fost atacurile adversarilor când eu trebuia să răspund. La un moment dat simţeam că nu mai pot merge mai departe, dar mă motivam gândindu-mă la FOTE, unde, din cauza ghinionului, am obţinut rezultate slabe. Trebuia să imi iau revanşa după acea cursă.
– Te gândeai în timpul cursei că poţi cuceri o medalie?
– Sigur că da. Mi-am dat seama că pot veni în primii trei când am văzut că pe deal pot menţine ritmul impus de adversarii mei. Speranţele au crescut când am remarcat că la finalul coborârii intru primul în zona de plat şi pot menţine un ritm ridicat până în zona de sosire.
– Privind în urmă, crezi că puteai obţine medalia de aur?
– Normal! La sosire am ajuns împreună cu un ciclist turc şi cu un moldovean. Dar, cu 700 de metri înaintea sosirii, moldoveanul s-a rupt de noi, iar cu turcul m-am tot “hârjonit”. Din nefericire, m-a închis fix înaintea sprintului. Altfel, altul era rezultatul.
– Ce mai urmează pentru tine până la finalul anului?
– În perioada următoare mă voi pregăti pentru naţionalele de velodrom şi e posibil să particip la o cursă de şosea în Slovacia. Sper din tot sufletul să mergem la acea cursă, deoarece este organizată de Academia Peter Sagan şi se anunţă a fi o competiţie foarte puternică. Este posibil să particip şi la alte curse în România, unde aş dori să particip şi la juniori, pentru a mă acomoda cu nivelul de la acea categorie.
