Seria articolelor despre istoria Turului Italiei continuă astăzi cu un nou episod, în care puteţi afla detalii despre una dintre cele mai mari rivalităţi din istoria ciclismului: Gino Bartali – Fausto Coppi.
Rămas fără marele star al perioadei interbelice, Alfredo Binda, Turul Italiei îşi găseşte repede noul idol: Gino Bartali. Născut undeva lângă Florenţa în 1914, Bartali avea să devină cel mai cunoscut ciclist al perioadei de dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial, câştigând două Tururi ale Italiei (1936 şi 1937) şi un Tur al Franţei (1938). Aflat în vârful carierei sale, Bartali avea să intre în scurt timp într-o mare rivalitate cu un alt tânăr rutier italian, Fausto Coppi (foto în spate).
La 7 ianuarie 1940, managerul echipei Legano îl cooptează pe Coppi, care avea la acel moment 20 de ani. În Turul Italiei din acea primăvară, Bartali era liderul echipei, iar Coppi urma să-i fie locotenent. Dar în etapa a 11-a, Coppi face o mişcare ce avea să se dovedească decisivă. Profită de un incident de cursă al lui Bartali, ia iniţiativa şi după ce pedalează de unul singur peste 100 de kilometri ajunge primul la linia de sosire şi îmbracă tricoul roz. Până la finalul Turului, Bartali mai câştigă două etape, dar victoria finală îi revine lui Fausto Coppi, care devenea cel mai tânăr câştigător al Turului Italiei, la 20 de ani, 8 luni şi 25 de zile. Recordul lui Coppi este şi astăzi în picioare!
După ediţia 1940, Turul Italiei îşi întrerupe desfăşurarea din cauza războiului mondial. Reluată în 1946, competiţia se desfăşoară sub semnul aceleiaşi mari rivalităţi. Gino Bartali îşi ia revanşa, depăşindu-l pe Coppi cu 47 de secunde. Un an mai târziu rolurile se inversează. Coppi poartă tricoul roz la final, iar Bartali soseşte al doilea, la aproape două minute faţă de învingător.
În 1948, Coppi se retrage din Turul Italiei, acuzându-şi adversarul de practici ilegale în etapele montane. Chiar dacă Bartali a fost penalizat cu două minute, Coppi a decis că nu poate continua cursa în aceste condiţii. Bartali a terminat pe 8, dar ediţia 1948 deţine recordul celei mai mici diferenţe de timp înregistrată la final între învingător şi locul doi: 11 secunde între Fiorenzo Magni şi Ezio Cecchi.
1949 avea să fie anul lui Coppi. Acesta a câștigat entuziasmant Turul Italiei, cu o etapă a 17-a în care a strălucit de-a dreptul. A trecut de unul singur peste cinci cățărări, iar la capătul unei evadări de aproape 200 de kilometri l-a lăsat pe marele său rival la peste 11 minute distanță. Coppi a îmbrăcat tricoul roz și își adjudeca cel de-al treilea succes în Il Giro. Mai târziu, în același an, Coppi intra definitiv în istoria marilor tururi, devenind primul om care realiza dubla Turul Italiei – Turul Franței. Fausto Coppi avea să mai câștige și în 1952 și 1953 Turul Italiei, egalând astfel recordul lui Binda, în vreme ce Bartali nu se va mai lipi niciodată de succesul final în Il Giro.
Rivalitatea Bartali – Coppi a împărțit în acei ani Italia în două. Sudul agrarian ținea partea conservatorului Bartali, în vreme ce nordul mai industrializat era de partea inovatorului Coppi, care folosea metode moderne de antrenament. Jurnalistul italian Curzio Malaparte a sintetizat rivalitatea dintre cei doi: “Bartali aparține celor care cred în tradiții. El este o persoană protejată de sfinți. De Coppi nu are nimeni grijă acolo sus. Managerul lui, masorul lui nu au aripi. El este singur, singur pe bicicletă. Bartali se roagă atunci când pedalează. Coppi este rațional, sceptic, crede doar în corpul său, în bicicleta sa”.