Alfredo Binda, primul mare star al Turului Italiei

Continuăm seria articolelor dedicate istoriei Turului Italiei, cu o prezentare a perioadei în care Alfredo Binda domina competiţia.

Alfredo Binda a fost primul mare star al Turului Italiei. Binda a fost  primul ciclist care s-a impus în cinci ediţii ale Turului, recordul său nefiind depăşit nici astăzi. Doar doi rutieri au reuşit să mai atingă performanţa lui Binda: Fausto Coppi şi Eddy Merckx.

Devenit profesionist la 20 de ani, Alfredo Binda nu s-a remarcat foarte mult până în 1925. La 23 de ani, el îşi trecea în palmares primul succes din Turul Italiei, dublat de o etapă câştigată (a şasea). Binda a dominat Turul din 1925 încă din etapa a cincea, când a devenit lider, loc pe care nu l-a mai părăsit până în final. În anul următor, Binda reuşeşte o performanţă de excepţie, impunându-se în şase dintre cele 12 etape ale Turului, dar în clasamentul general a ocupat locul secund, întrecerea fiind câştigată de Giovanni Brunero, care îşi adjudeca astfel al treilea Tur al Italiei.

În 1927 însă Binda a scris istorie. Nimeni nu s-a putut apropia de italianul dornic de răzbunare după ediţia precedentă. Binda a câştigat 12 din cele 15 etape al întrecerii, recordul său fiind în picioare şi astăzi. La final şi-a depăşit rivalul, Giovanni Brunero, cu peste 27 de minute! De remarcat şi faptul că Alfredo Binda a fost singurul lider al cursei din acel an, conducând ierarhia generală de la prima până la ultima etapă! În 1928 şi 1929, Binda nu a avut adversari şi devenea primul rutier cu patru tururi câştigate.

Speriaţi de faptul că întrecerea ar putea pierde din audienţă, organizatorii îi plătesc lui Binda 22.500 de lire, un premiu mai mare decât cel cuvenit câştigătorului, astfel că în 1930 Binda nu mai participă la Turul Italiei! Reîntors în 1931, Binda câştigă etapele a treia şi a patra, poartă tricoul roz, introdus în acel an, dar este nevoit să abandoneze după etapa a şaptea, când suferă un accident.

Al cincilea succes al lui Binda avea să vină în 1933. În acel an în Turul Italiei se introducea clasamentul căţărătorilor, ierarhie dominată de asemenea de Binda. Rutierul italian se va impune şi în contratimpul individual dintre Bologna şi Ferrara (62 de kilometri), purtând tricoul roz în 13 etape (dintr-un total de 17). Văzut mare favorit la ediţia din 1934, Binda se loveşte de o motocicletă a poliţiei şi, accidentat, este nevoit să abandoneze.

În 1935, Binda îşi adio de la Il Giro. În vârstă de 32 de ani şi la zece de la primul său succes, Alfredo termină pe 16, la 31 de minute faţă de învingător, dar lăsa în urmă rezultate greu de egalat. Pe lângă cele cinci victorii la general, Binda acumulase 41 de  succese de etapă, record ce avea să fie doborât abia când Mario Cippolini se impunea în două etape din Turul Italiei 2003 şi ajungea la cota 42.

Binda a fost unul dintre primii reprezentanţi ai ciclismului modern. Talentat şi robust, Binda a fost un ciclist popular, în care s-au împletit calităţile unui căţărător remarcabil cu cele ale unui rutier de contratimp redutabil. A fost un ciclist complet, care a lăsat moştenire ciclismului mondial abilitatea de căţărare combinată cu puterea necesară într-o cursă clasică, de o zi. Alfredo Binda s-a stins din viaţă la 19 iulie 1986, cu trei săptămâni înainte de a împlini 84 de ani.