În aceste zile, în Franţa, se desfăşoară una dintre cele mai importante curse de ciclism din calendarul World Tour, Paris-Nisa. Publicăm un articol din arhiva www.ireporter.ro despre începuturile acestei competiţii, prima ediţie desfăşurându-se în 1933.
Paris – Nisa sau “Cursa soarelui” s-a născut, ca și Turul Franței, din dorința de a face reclamă unor publicații! Albert Lejune, proprietarul ziarelor Le Petit Journal, care apărea la Paris, și Le Petit Nicois, care apărea la Nisa, s-a gândit să dea o mai mare valoare celor două mijloace de informare și astfel a apărut competiția denumită “Le Six Jours de la Route”. Lejune dorea, de asemenea, să prezinte cititorilor săi farmecul Coastei de Azur, într-un mod inedit, prin intermediul unei curse cicliste noi, pe un traseu care nu mai fusese parcurs până atunci pe două roţi. Desfășurată la începutul primăverii, cursa a atras la start 144 de cicliști, care au urmat un traseu ce a evitat Alpii, dar care a pus în valoarea regiunea deluroasă din jurul orașului de destinație.
La 14 martie 1933, în Piaţa Italia din Paris, caravana pornea la drum. Şapte kilometri de paradă au fost rezervaţi debutului, după care s-a dat startul oficial. Prima etapă din Paris-Nisa 1933 avea să fie cea mai lungă din întreaga istorie a competiției. Desfășurată între Paris și Dijon pe distanța de 312 kilometri, aceasta avea să fie câștigată de belgianul Alfons Schepers (foto, după 8h48’50’’), cel care își va păstra tricoul de lider (albastru-auriu) până la final. De la Dijon, cicliştii vor trece în drumul lor spre Nisa prin Lyon, Avignon, Marseille şi Cannes.
Succesul competiţiei a fost unul uriaş, astfel că până în 1939 cursa a avut loc anual. Războiul mondial izbucnit în cel an i-a obligat pe organizatori să renunţe la competiţie, care avea să fie reluată în 1946. În ciuda entuziasmului cu care a fost primită, “Cursa Soarelui” dispare după doar o ediţie desfăşurată. Abia în 1951 Paris-Nisa îşi recapătă statutul de competiţei anuală, dar îşi schimbă denumirea în Paris – Coasta de Azur. În 1954, se revine la actuala denumire, pentru ca cinci ani mai târziu să se desfăşoare o ediţie inedită, pe traseul Paris-Nisa-Roma. S-au alcătuit trei clasamente, unul general (Paris-Roma), unul pentru sectorul Paris – Nisa şi unul pentru Nisa – Roma. Lungimea cursei i-a determinat însă pe organizatori să renunţa la această idee.
Momente în istoria cursei
– Irlandezul Sean Kelly a s-a remarcat prin cele șapte victorii consecutive, în perioada 1982-1988, depășindu-i pe alți “titani” ai ciclismului mondial precum Jacques Anquetil (cinci succese) sau Eddy Merckx (trei victorii la general). Laurent Jalabert și Joop Zoetemelk și-au trecut și ei de trei ori numele pe lista câștigătorilor.
– Una dintre cele mai disputate curse a fost cea din 1966, când francezul Jacques Anquetil l-a învins, la mare luptă, pe compatriotul său, Raymond Poulidor. Atunci, au curs acuzaţii de-o parte şi de alta legate de corectitudinea competiţiei, iar rezultatele aveau să fie omologate la capătul mai multor investigaţii
– În 2003, în etapa a doua, cu 40 de kilometri înainte de sosirea de la Saint-Etienne, rutierul kazah Andrei Kivilev (30 de ani) a fost implicat într-un accident, ce avea să îi aducă moartea. Aflat pe Col de la Croix de Chaubouret, Kivilev s-a ciocnit de alţi doi rutieri, iar în cădere s-a lovit puternic la cap. A intrat imediat în comă, iar a doua zi, 12 martie 2003, a încetat din viaţă, în urma unor fracturi craniene. Etapa din acea zi a fost neutralizată, iar la finalul competiţiei avea să se impună compatriotul lui Kivilev, Alexander Vinokourov. La festivitatea de premiere, aceasta adus pe podium un portret al rutierului decedat.
Paris – Nisa, în cifre
– 7 victorii la general a reușit irlandezul Sean Kelly, în perioada 1982-1988
– 21 victorii de etapă are în palmares Eddy Merckx: câte una în 1973 și 1977, 2 în 1967 și 1975, câte 3 în 1969, 1970, 1971, 1972, 1973. Belgianul are și trei victorii la general: 1969, 1970, 1971
– 312 kilometri a măsurat cea mai lungă etapă, desfășurată în 1933, între Paris și Dijon
– 67 de cicliști au abandonat cursa într-o singură etapă din ediția 1939 a cursei
– 21 de ani avea francezul Rene Vietto când a câștigat Paris-Nisa, în 1935, fiind cel mai tânar rutier care se impune în această competiție
– 37 de ani avea francezul Raymond Poulidor în 1973, când a câştigat Paris-Nisa, fiind ce mai în vârstă învingător al cursei
– 6 etape a câștigat belgianul Freddy Maertens în 1976, dar succesul la general i-a revenit francezului Michel Laurent. Maertens avea să se impună în anul următor, când și-a trecut în cont alte patru victorii de etapă
– 1997 este anul ultimei victorii franceze în Paris-Nisa, Laurent Jalabert fiind ultimul rutier din Hexagon care îşi trece în palmares Cursa Soarelui
Foto: De Belg Alphonse / Wikipedia
