Un nou început de an școlar, veșnic aceleași discuții: manuale lipsă sau cu carențe, deficit de corp didactic, școli nepregătite să primească elevii și all that jazz, cum ar zice americanii. Pe tortul toatei aceste discuții tronează cireașa învățământului românesc neperformant și tot mai auzitul clișeu „școala nu mai e ce-a fost”.
Sursa: http://tv-h.ro/
Iarăși vom începe a fi supuși valului de știri (sau pseudo-știri, după caz) cu elevi care își umilesc profesorii, care fac tot felul de pocinoage, de la unele superficiale la unele cu adevărat îngrijorătoare și vom arăta cu degetul înspre instituția de învățământ. Dar oare fundația unei educații formale solide și performante nu se află în educația cu care elevii pornesc de acasă? Mă întreb oare, o parte a problemei sistemului educațional nu e cumva chiar atitudinea față de sistemul educațional?
Mergând astăzi spre birou, puteam vedea părinți traversând cu copiii prin locuri nepermise. „Ne grăbim, mamă, lasă-acuma”, poate or fi spunând. La metrou, unii părinți le arătau copiiilor lor cum să se înghesuie mai dibaci în vagon, că e loc, doar că „nesimțiții ăia nu înaintează deloc”. Ieșind de la metrou, un tată aruncă iute ceva ambalaje pe lângă coșul de gunoi, având scutul scuzei că „e prima zi de școală acum, lasă-mă cu prostiile astea. Le-or mătura colorații ăia de la salubritate”. Pe stradă, aproximativ aceleași imagini de mentalitate preistorică. Mașini cu copii în ele trecând pe roșu, forțând semaforul, precum în reclama de la Mega Image cu tipul care „e șofer bucuros, dar când se grăbește, e pilot de curse”, mașini urcându-se pe pietoni pe trecerea rezervată lor și mașini proaspăt oprite în cel mai favorabil punct de blocat trotuarul, din care curgeau bobocii cu ghiozdane în spate. Evident, conduși de mama-gâscă sau tatăl-gânsac, țanțoși, fericiți că nebunia primei zile de școală e justificarea renunțării la majoritatea cutumelor civice și un prim pas spre erodarea bunului-simț.
Văzând cele enumerate mai sus, care se petrec nu doar în prima zi de școală, ci, din păcate, mai des, încetez să mă mai minunez de ce copiii nu se mai respectă între ei, nu își mai respectă profesorii și ajung să nu se mai respecte nici pe ei înșiși. Considerația pentru cei din jurul tău, libertatea ta care se termină unde începe libertatea altora, disprețuirea regulilor, auto-prețuirea dusă până la histrionism, toate te dau înapoi în cursa pentru educație. Însă școala din afara școlii se va dovedi un dascăl sever pentru mulți care au neglijat-o.
