Ediţia a doua a “Circuitului Munteniei”, din 1911, avea să crească în lungime, dar şi în dificultate. 455 de kilometri a măsurat această ediţie, dar tot în trei etape au fost parcurși. Ca şi în anul anterior, competiţia s-a desfășurat tot în luna august, pe un traseu ce pornea din Bucureşti.
Etapa 1: Bucureşti – Ploieşti – Sinaia – Târgovişte (196 km)
Etapa 2: Târgovişte – Câmpulung – Curtea de Argeş (107 km)
Etapa 3: Curtea de Argeş – Bucureşti (152 km)
Prestigiul cursei era în creştere, astfel că oficialii aveau acum la dispoziţie trei maşini, iar concurenţii au avut parte de asistenţă medicală! Mai mult decât atât, regizorul Victor De Bon a realizat un film – reportaj despre această competiţie, în două părţi: “Imagini de pe parcursul cursei cicliste desfăşurate în 3 etape – 455km” şi “Sosirea cicliştilor în Bucureşti”. Din păcate, această peliculă se pare că s-a pierdut.
Pe lângă ascensiunea Păduchiosului, ciclişti au fost nevoiţi să treacă şi peste cele şapte muscele dintre Câmpulung şi Curtea de Argeş, mulţi dintre concurenţi fiind nevoiţi să coboare din şa pentru a putea depăși aceste dure încercări. Ca şi la prima ediţie, existau pauze la punctele de control, de aproximativ 15-30 de minute, uneori de două ore pentru masa de prânz. De această dată, plecarea în următoarea porţiune se făcea în ordinea sosirii. Circuitul avea în plan şi o trecere prin Craiova, dar un spectacol ciudat, de înălţare a unui balon, a anulat planurile organizatorilor!
Startul s-a dat într-o zi de vineri, 5 august, din Piaţa Victoriei, la ora 5 dimineaţa. Sosirea avea să se facă pe Şoseaua Kiselef, în dreptul vechiului Velodrom Cazzavillan (în zona Arcului de Triumf de azi). Învingătorul câştiga premii în bani şi deţinea un an Cupa George Bibescu.
În prima etapă, Bucureşti – Ploieşti – Sinaia – Târgovişte (196 km), Salla Mario, marele favorit al cursei, a căzut la Bărcăneşti, iar o maşină i-a distrus bicicleta. Conform regulamentului, a fost obligat să îşi repare singur bicicleta, neavând voie să primească ajutor. Totuşi, a continuat cursa şi a recuperat ulterior din handicap.
La semietapa de la Câmpulung (etapa a doua), Salla Mario avea 5 minute avans asupra lui Bulfon, iar la intervale mari au terminat apoi C. Turcaş, Acelenescu, Crihălmeanu. J. Whalter rătăceşte drumul şi ajunge pe 7 cu două ore întârziere. Tot la Câmpulung, cicliştii sunt fotografiaţi la sosire.
La Curtea de Argeş, a câştigat tot Salla Mario, care a trecut primul peste cele şapte muscele, fiind urmat de Crihălmeanu, Turcaş şi Jean Whalter. Tot la Curtea de Argeş a avut o întâmplare inedită, care avea să se repete şi un an mai târziu, dar în Bucureşti. În urbea argeşeană, doi dintre ciciliştii întârziaţi sunt molestaţi de doi poliţişti, pe motiv că „umblă noapte ca la panaramă” şi „nu au numere la maşini”!
A doua ediţie a “Circuitului Munteniei” a fost câştigată de Jean Whalter (foto, în centru), în special datorită marelui avans luat în prima zi. El a parcurs cei 455 de kilometri în 20h58’20’’. Locul secund i-a revenit lui N. Crihălmeanu, fiind urmat de N. Acelenescu, Salla Mario şi V. Micşunescu. Doar nouă ciclişti au terminat cursa.
