Istoria celei mai importante competiţii cicliste a lumii îşi are originea într-un demers… publicitar. Daca mai adăugăm şi orgoliile vremii, avem imaginea unei întreceri născute nu pentru sport, ci pentru a da lovituri adversarului de breaslă.
Bicicleta devenise o modă încă de la finalul secolului 19, iar interesul pentru acest sport nu putea rămâne fără ecou nici în lumea presei, o altă putere în plină expansiune în acea perioadă. Francezii aveau mai multe publicaţii sportive, dar Le Velo se detaşa net de rivalii săi. Neînţelegeri… politice au dus la apariţia unui rival ce nu părea a avea prea mare succes: l’Auto-Velo. Henri Desgrange, redactorul şef al ziarului nou creat era un vechi ciclist, retras însă din activitate. Fără vânzări semnificative, noua publicaţie primeşte o lovitură ce părea fatală: justiţia o obligă să îşi schimbe numele, astfel că din ianuarie 1903 l’Auto părea sortită pieirii. Totuşi, la acea dată, exista un as în mâneca lui Desgrange. Turul Franţei pe bicicletă era o realitate şi doar timpul până la start împiedica proiectul să părăsească planurile de pe hârtie.
Ideea înfiinţării Turului Franţei a aparţinut însă redactorului pe partea ciclistă a ziarului l’Auto, Geo Lefevre. Acesta îşi prezintă propria versiune a întâlnirii care a decis creare Turului Franţei:
“Henri Desgrange m-a întrebat – pentru a câta oară – cu figura abătută, cu gândul la realizarea acelei contralovituri care să facă din l’Auto o stea veritabilă şi din ciclism un sport cât mai popular:
– Ei Geo, ai vreo idee?
Fără prea multă convingere, cu sentimentul că mă cam hazardez, i-am spus lui Desgrange:
-De ce să nu facem nu tur al Franţei? Îl vom împărţi în etape şi vom intercala zile de odihnă…
Desgrange m-a privit uimit, apoi mi-a strigat:
-Eşti nebun!
Dar câteva zile mai târziu, după ce a rumegat ideea, a discutat-o cu cei apropiaţi, a analizat-o şi…”
(Sursa: – Hristache Naum – Infernul Gloriei)
Dar ceea nu spune Lefevre este faptul că Desgrange s-a lăsat convins doar după ce proprietarul publicaţiei, Victor Goddet, i-a pus la dispoziţie sumele necesare pentru organizarea competiţiei. Goddet era entuziasmat de idee, mai ales că până în momentul respectiv nicio o astfel de cursă, pe etape, nu se mai desfăşurase. Legenda spune că patronul i-a înmânat redactorului-şef cheile seifului: “Ia tot ce ai nevoie”. Cu toate acestea, Desgrange nu părea prea încântat de idee.
Temerile că Turul Franţei pe bicicletă va fi un eşec au crescut, când la start nu se înscriseseră decât 15 ciclişti. Câteva schimbări în modul de înscriere, creşterea premiilor şi scăderea taxelor de participare, dar şi amânarea cu o lună a startului a făcut posibilă existenţa primei ediţii a Turului. Astfel, la 1 iulie 1903, în jurul orei 15:00, din Paris a pornit caravana primului Tur al Franţei. Au fost şase etape, cu sosiri în Lyon, Marseille, Tolouse, Bordeaux, Nantes şi Paris (finalul). Etapele se desfăşurau şi noaptea, în cele şase prevăzute pentru primul Tur fiind parcurşi nu mai puţin de 2.428 de kilometri. La 19 iulie, francezul Maurice Garin (foto, în centru) câştiga ultima etapă şi totodată prima ediţie a turului. Garin mai câştigase două etape, iar victoria sa a fost una cât se poate de clară. Ocupantul locului secund, un alt francez, Lucien Pothier, a avut o întârziere de 2 ore şi 49 de minute, diferenţă de timp record care şi astăzi este în picioare.
Unul dintre faptele inedite ale cursei este acela că un singur ziarist a relatat ceea ce se întâmpla în Turul Franţei. Acest nici măcar nu mergea în caravană cum se întâmplă astăzi. După start, jurnalistul se urca în tren, ajungea în oraşul unde caravana avea programată sosirea şi îi aştepta pe ciclişti. Numele acestui prim ziarist… Geo Lefevre.
Foto: Presse Sports
