Turul Franței 2011 va sta sub semnul cățărării Galibier. Anul acesta se împlinesc o sută de ani de când Col de Galibier și-a făcut apariția în Marea Buclă, astfel că organizatorii au decis ca celebra cățărare să apară de două ori în programul competiției, spre finalul acesteia, în etapele a 18-a și a 19-a.
În 1911, Turul Franței trăia încă sub impresia primei întâlniri cu Pirineii. Părea că maximum fusese atins, că nimic nu poate fi mai presus de Col du Tourmalet sau de Col d’Aubisque. Dar Henri Desgrange şi Alphonse Steinès, minţile din spatele primelor Tururi ale Franţei, pregăteau altceva. Se dorea a fi un lucru “mai înalt, mai greu şi mai friguros” decât tot ceea ce se întâlnise până atunci. Iar acest lucru era Col de Galibier. Situat în apropiere de Grenoble, în Alpi, Col de Galibier pregătea în 1911 o căţărare până la 2.226 de metri, cu adevărat cel mai înalt punct în care urcase Turul Franţei. Primit cu furie şi ostilitate, Col du Galibier avea totuşi să fie respectat de caravana de acum o sută de ani, ciclişti arătându-se de-a dreptul fascinaţi de experienţa trăită. La 10 iulie 1911, pornind de la Saint-Michel-de-Maurienne, trecând şi peste Col du Télégraphe, Emile Georget a trecut primul peste Col du Galibier, la capătul unei căţărări de aproximativ 34 de kilometri. Georget, Paul Duboc şi Gustave Garrigou au fost singurii ciclişti care au reuşit să ţină piept muntelui. Ceilalţi au decis că este mai sănătos să-şi ia bicicleta la spinare şi să escaladeze astfel Galibierul!
Fascinat de performanţa sportivilor, Henri Desgrange scria în L’Auto despre aventura trăită: “Nu au primit aripi, dar sportivii noştri au fost capabili să urce pe înălţimi unde nici măcar vulturii nu zboară (…)” . Dar Desgrange nu uita să aducă tribut şi şi Galibierului: “Vârful s-a arătat vederii, iar zăpada a început să ne asalteze din toate părţile. Era ultima rezistenţă a naturii. În faţa acestui gigant, nu poţi decât să îţi scoţi pălăria”.
Aşa a început istoria uneia dintre cele mai importante căţărări ale Turului Franţei, care, de multe ori când apare în program este cel mai înalt punct de pe traseu. Anul acesta însă, la 100 de ani, Galibierul mai bate un record. Joi, 21 iulie, sosirea din etapa a 18-a, va avea loc la 2.645 de metri, cea mai înaltă sosire în căţărare din întreaga istorie a Turului Franţei.
Foto: velotrainer.net
3 Comments
Sorin Lupu
Frumos articol! Ca si restul dedicate Turului Frantei.
Bogdan Draghia
Multumesc frumos… si ramai pe faza, pregatesc si alte articole despre istoria ciclismului romanesc.
Bogdan Ilie
Galibier Serre Chevalier este una din marile căţărări ale ciclismului, dar poate vom avea nişte date şi despre Mont Ventoux:)