Transalpina. Şoseaua despre care se spune că îşi trage originile încă de pe vremea romanilor s-a transformat pentru o zi în decorul pe care legionari pe două roţi s-au înfruntat pentru supremaţia în Turul României. “Nici nu vreau să mă gândesc la acea zi” era refrenul auzit de pe buzele majorităţii cicliştilor care se alinau la Constanţa la startul Micii Bucle. Etapele au trecut, iar ziua cea mare a sosit.
Transalpina se aşternea în faţa plutonului, iar primii metri nu anunţau nimic bun. 12% prima pantă! Zidul închidea priveliştea, dar la finalul primei porţiuni te frecai la ochi. Sigur nu am greşit Turul? Nu cumva suntem în Le Tour? Soarele încă mai strălucea cu putere, când radio-tur anunţă că plutonul s-a pulverizat. “Numărul 6 (n.r. – Eduard Grosu) e în faţă” e primul reper, Kvasina şi Nechita sunt încă împreună. Dar peste câteva minute, când temperatura începea deja să scadă în termometre, cursa se încinge. “Numărul 6 este depăşit de numerele 15 (n.r. – Victor Gonzales de la Parte), 33 (n.r. Matja Kvasina), 81 (n.r. – Johannes Heider). Numărul 1 (n.r. – Andrei Nechita) rămâne în spate”. Maşina întâmpină greutăţi în ascensiune, dar de sus liderii cursei nu par a avea probleme. Ritmul acestora nu ţine cont de panta care este din ce în ce mai dură, de temperatura din ce în ce mai scăzută, de vizibilitatea din ce în ce mai redusă, de vegetaţia din ce în ce mai puţină, de pietrele din ce în ce mai golaşe. “Edy Grosu victorie”, “Edy Grosu – Zărneşti” se aştern mesajele pe şoseaua proaspăt asfaltată, iar primii spectatori sunt pregătiţi să îi întâmpine pe cei care s-au încumetat să se lupte cu muntele. Tatăl lui Edy este printre ei şi se interesează de situaţia din cursă. La Rânca, panta se mai îndulceşte, dar niciunul dintre sportivi nu pare a sesiza acest lucru. Concentrarea e maximă, mai ales că ceea ce este mai greu acum urmează. De jos, drumul şerpuieşte asemenea serpentinelor de pe Stelvio, iar panta devine din ce în ce mai abruptă. “În faţă se află numerele 15, 33 şi 81”, anunţă radio tur, care continuă apoi cu o nesfârşită listă de numere. Aştepţi parcă să se strige “BINGO”, dar deja apar primele semne că la 2.000 de metri suntem deja în alt anotimp. Norii se prăvălesc peste crestele montane, îmbracă în învelişul lor alb-transparent tot ce găsesc în cale, moment în care se zăreşte sosirea. Dintre nori, apar apoi şi primele siluete. Un fluier puternic venit de la primul arbitru dă alarmă. “Sosire!” anunţă un alt oficial, iar primii doi temerari se ivesc dintre nori. Sunt primii învingători ai Transalpinei! Victor de la Parte Gonzalez şi Matja Kvasina sunt numele care vor rămâne în istorie. Urmează, rând pe rând, timp de 40 de minute, şi restul caravanei. Nimeni nu a vrut să cedeze muntelui, iar la final toţi au gustat din cupa victoriei. Toţi au învins în lupta cu muntele, cu limitele umane!
Turul României 2012 se apropie astfel de final. Mâine este etapa de promenadă, iar dopurile şampaniei pot să sară. Dar tot de mâine ar trebui să înceapă ediţia jubiliară! Căci în 2013, Turul României va bifa cea de-a 50-a ediţie!
5 Comments
Constantin
Felicitari pentru comentariul literar al finalului de etapa .Pentru sportivii romani este inca un episod de felul cum organizatorii ii umilesc prin aceste trasee incompatibile cu nivelul lor de pregatire .Valoarea ciclistilor romani este mult inferioara celor straini si acest lucru ni-l demonstreaza organizatorii turului . Probabil sun si alte interese decat cele de performanta sportiva .
Enzi
Un traseu splendid,dar totodată foarte greu, aşa cum trebuie să fie. Organizare ireproşabilă şi un traseu ce reuşeşte să cerne valorile. Doar sportivii meritorii câştigă, restul îi motivează! În timp şi spaţiu vă devenii şi această competiţie ceea ce se tinde să fie. Bani să fie şi sponsori să există,restul există şi mă refer la oameni , dragoste pt. acest sport, respect,etc. Felicitări organizatorilor şi întregii echipe. Mes respects!
Constantin
Bravo ENZI ; totul ca intr-un poem si o visare , bani sa fie , cat despre performanta sportiva vom mai vedea ……..
Enzi
Dacă ai practicat sportul ăsta ai înţelege că dacă ai bani ,ai şi sportivi şi baza, ai şi multe altele. Suntem o ţară săracă cu puteri limitate, unde bicicleta costă şi chiar costă, unde bani nu sunt, unde antrenorii îi numeri pe degete şi aşa mai departe. Sunt multe de scris pt. că să înţelegi, dar nu am timp! Scuze!
Constantin
Am facut ciclism 12 ani , sunt antrenor de 15 ani , am castigat Turul Romaniei cu echipa mea ( a unui club mare ) atat la individual cat si pe echipe in 2007 , inteleg foarte bine ciclismul , acest fenomen sportiv deosebit de greu si frumos ,stiu ce inseamna sa ai bani sau sa nu ai bani si trebuie sa-i gasesti , dar ce nu intelegi d-ta este un lucru simplu , acela ca daca ai PERFORMANTA sportiva , in mod obligatoriu ai si bani . Daca nu-i gasesti in tara ii gasesti in alta parte .