Alexandru Ciocan (Dinamo București), unul dintre cei mai experimentați cicliști români ai momentului, a reușit la finele săptămânii trecute să cucerească titlul național la semi-fond (cursa cu adițiune de puncte). Succesul lui Alex a venit la capătul unei săptâmâni în care a suferit o pierdere ireparabilă, iar performanța sa capătă, în aceste condiții, o valoare infinit mai mare. La finalul cursei, Alex Ciocan a acordat în exclusivitate un interviu pentru www.ciclism.ireporter.ro.
– Felicitări Alex! Ce înseamnă acest titlul pentru tine? Te așteptai să câștigi sau a fost o surpriză chiar și pentru tine?
– Pentru mine un titlu nu mai înseamnă foarte mult. În anii trecuți renunțam la locul întâi pentru a putea ajuta un coleg mai tânăr să câștige. Ei sunt cei ce au nevoie de rezultate, de victorii, de moral. Mă așteptam să fiu unul dintre protagoniști, îmi doream să câștig, dar știam că va fi greu. Oricum, a fost cea mai frumoasă victorie. Mi-o doream pentrut a o putea dedica mamei mele, care din nefericire a murit la începutul săptămanii (n.r. – luni, 15 august). Era nelipsită la probele mele de circuit, semifond sau criterii. Și sincer îți spun, în ultimele tururi, când știam că nu mai pot pierde, mi-au dat lacrimile…
– Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ai câștigat?
– Am simțit că nu prea mai pot pierde titlul în momentul când am prins plutonul cu un tur din urmă. Atunci mi-am dat seama că picioarele îmi merg mai bine decât ale celorlalți. Mă uitam la ei și îi simțeam mai obosiți decât eram eu.
– Această tactică, de a ajunge plutonul cu un tur, ai stabilit-o înainte sau ai adaptat-o pe parcurs? Care au fost cei mai dificili adversari?
– Această tactică, de a ajunge plutonul cu un tur, ai stabilit-o înainte sau ai adaptat-o pe parcurs? Care au fost cei mai dificili adversari?
– Nu, tactica nu a fost așa stabilită decât într-o oarecare măsură. Cel mai dificil adversar… au fost mai mulți: băieții de la Mazicon, pe deoparte, și Eduard Grosu pe altă parte.
– Anul acesta, ca echipă, nu prea aţi avut rezultate notabile la Campionatele Naţionale de Velodrom. Practic, tu ai salvat onoarea în ultima cursă. Care este explicaţia pentru această comportare?
– Anul acesta, ca echipă, nu prea aţi avut rezultate notabile la Campionatele Naţionale de Velodrom. Practic, tu ai salvat onoarea în ultima cursă. Care este explicaţia pentru această comportare?
– Condițiile dificile financiare prin care am trecut și trecem și – e ciudat, dar adevărat – faptul că am avut foarte multe concursuri anul acesta, au dat echipei o stare de oboseală, de lipsă de prospețime și chef. Atunci când nu ai bucuria antrenamentelor și curselor vei ajunge să treci prin ce trecem și noi acum într-o oarecare măsură.
– Cum apreciezi starea Velodromului? A fost un adversar pentru ciclişti şi faptul că nu se prezintă în condiții tocmai bune?
– Cum apreciezi starea Velodromului? A fost un adversar pentru ciclişti şi faptul că nu se prezintă în condiții tocmai bune?
– Sincer??? Velodromul a fost în cam aceeași stare în care este în ultimii mulți ani. Nici mai bine și nici mai rău. În niciun caz nu este pus la punct dar cine spune că starea lui e de la an la an mai proastă e puțin răutăcios. La fel de proastă a fost mereu. Lăsând gluma deoparte, velodromul este înca practicabil.
– Federaţia spune ca e posibil ca aceasta să fie ultima editie a Campionatelor Naţionale, dacă Velodromul nu se va repara. Ce ar
însemna pentru ciclismul românesc renunţarea la această competiţie?
însemna pentru ciclismul românesc renunţarea la această competiţie?
– Mai bine nu ne-am da cu părerea dacă se vor mai ține sau nu CN de Velodrom. Eu cred că un campionat național este foarte important pentru cluburi, dar și pentru federație, așa că renunțarea la o competiție de acest nivel nu ar face decât rău.
Foto: www.ciclism.ireporter.ro
P.S. Un articol emoționant, scris chiar de Alex Ciocan, puteți citi pe blogul ciclistului dinamovist, www.alexciocan.com
One Comment
cezar jipa
chestia asta ma impresionat pina la lacrimi,condoleante,alex.in tura facuta in iarna pe valea bucsoiului,poze pe picasaweb.google.vom/oldrocker1950 la finalul turei din 5 martie 2011,am dedicat reusita memoriei mamei mele,il inteleg pe alex prin ce a trecut.cu atit mai mare reusita sa.